i won’t show what’s underneath, it’s time for surprises. (pentru ca pentru misu saptamana porcina s-a terminat, ceea ce e destul de enervant, chiar mult prea)
“
-Poftim?! Tu îţi baţi joc de mine, nu glumă!
Cât de bolnav era! Dezasamblase din nou cele două staţii de emisie-recepţie.
-Walkman-ul l-ai păstrat intact, din câte văd…
-I-ai redat calitatea: nu puteam da cu piciorul. Staţiile nu funcţionează.
-Zău aşa? m-am mirat eu.
Şi am lucrat din nou, alături de el de această dată. Nu era cel mai bun mecanic din lume: aştepta mereu să îl îndrum, dar de îndată ce asamblă robotul de bucătărie, m-am asigurat că nu muncise în vreun atelier. A fost cel mai pur suc de mere pe care l-am băut vreodată!
-Obosit? l-am întrebat eu imediat ce hotărâserăm să terminăm cu asamblatul.
-Nu, plictisit.
-Ah… Noapte bună! i-am urat eu, îndreptându-mă înspre bezna pădurii, cu trei pături de vreo câteva tone, o pernă şi o sticlă cu apă la mine.
-Să încerci fruct străin…
Cele patru cuvinte rostite de Hayden m-au determinat să rânjesc larg, sincer. Vorbele spuneau întocmai ceea ce încercam, întocmai ceea ce mă îndemnaseră toate interzicerile australianului de a mă supune lui – independenţa faţă de rest. Întorcându-mă înspre el, i-am adresat urmatoarele:
-Se numeşte decizie, independenţă. Nu ai auzit de aşa ceva?
-Noapte bună, Aidan…
“
aidan e din ce in ce mai debusolat, ce-i drept. si a plecat hayden
trec printr-o depresie inutila generata de mine. God damn it… ah, uh, i mean: Allah damn it!
biffy clyro ma incanta: mai ales the captain

Leave a Reply